Definiție pentru NUCLÉU în română:

NUCLÉU

substantiv neutru

  • 1

    Fizică
    Particulă centrală a unui atom alcătuită din protoni şi neutroni, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului.

  • 2

    Chimie
    Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formează scheletul moleculelor unei substanţe şi care rămâne neschimbat la toţi derivaţii substanţei respective.

  • 3

    Biologie
    Element constitutiv al celulei organice, de formă sferică sau ovoidală, situat în plasmă, având o structură proprie şi îndeplinind funcţii însemnate în viaţa celulei.

    1. 3.1 Grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoşi sau regiunea de origine a unor nervi.

  • 4

    figurat Element esenţial, central al unui lucru, al unei acţiuni.

    1. 4.1 Grup restrâns de persoane care acţionează în mod organizat şi în jurul căruia se formează sau tinde să se formeze o grupare mai mare.

Origine

Din fr. nucléus, lat. nucleus.