Definiție pentru ÓBCINĂ în română:

ÓBCINĂ

substantiv feminin

  • 1

    Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăţi; p. ext.(reg.) înălţime acoperită de pădure.

Origine

Din sl. občina.