Definiție pentru OBIŞNUÍNŢĂ în română:

OBIŞNUÍNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural obişnuinţe

  • 1

    Faptul de a fi obişnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină.

    1. 1.1rar Întrebuinţare.

Origine

Obişnui + suf. -inţă.

Utilizare

Var.: (înv.) obicinuínţă s.f.