Definiție pentru ÓBLIC în română:

ÓBLIC

adjectiv

  • 1

    Înclinat faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; pieziş, plecat, aplecat.

    1. 1.1Substantivat, f. Linie care, în raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nouăzeci sau de o sută optzeci de grade.

    2. 1.2 Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate faţă de bază. (despre conuri şi piramide) cu dreapta care uneşte vârful cu centrul bazei înclinată faţă de bază.

    3. 1.3 Cu colţurile exterioare ridicate spre tâmple. Codat.

    4. 1.4figurat (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor.

Origine

Din lat. obliquus, fr. oblique.