Definiție pentru OBSERVÁŢIE în română:

OBSERVÁŢIE

substantiv feminin

  • 1

    Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu.

    1. 1.1 Supraveghere, urmărire. Spec. supraveghere medicală (a unui bolnav)

      • ‘Bolnav ţinut sub observaţie’

  • 2

    Remarcă, constatare.

  • 3

    Obiecţie critică; p. ext. mustrare, dojană, reproş.

Origine

Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.