Definiție pentru OCUPÁŢIE în română:

OCUPÁŢIE

substantiv feminin

  • 1

    Ocuparea temporară de către forţele armate ale unui stat, a unei părţi sau a totalităţii teritoriului altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească drepturi suverane asupra celui ocupat; cucerire.

    1. 1.1Științe Juridice
      Luare în stăpânire, în posesiune. Dobândire a unei proprietăţi.

  • 2

    Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare.

    1. 2.1 Profesie, slujbă, post.

Origine

Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.

Utilizare

Var.: (înv.) ocupaţiúne s.f.