Definiție pentru OMNIPOTÉNŢĂ în română:

OMNIPOTÉNŢĂ

substantiv feminin

livresc
  • 1

    livresc Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie.

    1. 1.1termen bisericesc
      Atribut divin prin care se afirmă că în Dumnezeu se concentrează toate puterile sau energiile cosmice. Capacitatea de a face tot ceea ce nu este logic imposibil.

Origine

Din fr. omnipotence.

Utilizare

Var.: (înv.) omneputínţă s.f.