Definiție pentru ONORÍFIC în română:

ONORÍFIC

adjectiv

  • 1

    (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva.

    1. 1.1 Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material)

  • 2

    (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de consideraţie pentru merite deosebite; care îndeplineşte o funcţie, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare.

    • ‘Membru onorific’

Origine

Din fr. honorifique, lat. honorificus.