Definiție pentru OPTIMÍSM în română:

OPTIMÍSM

substantiv neutru

  • 1

    Concepţie filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puţin, în lume binele precumpăneşte asupra răului; atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.

Origine

Din fr. optimisme, germ. Optimismus.