Definiție pentru ORĂCĂÍT în română:

ORĂCĂÍT

substantiv neutruPlural orăcăituri

  • 1

    Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire.

    1. 1.1figurat Amestec de voci, gălăgie.

    2. 1.2familiar Plânset, scâncet de copil mic.

Origine

V. orăcăi