Definiție pentru ORBÉŢ în română:

ORBÉŢ

  • 1

    (Fiinţă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerşetor ( orb).

  • 2

    Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtiţa, cu ochii ascunşi sub piele, care se hrăneşte mai ales cu rădăcini; căţelul-pământului (Spalax microphtalmus)..

Origine

Orb + suf. -eţ.

Utilizare

Var.: orbéte s.m.