Definiție pentru ORBÉŢ în română:

ORBÉŢ

adjectiv & substantiv neutru şi masculinFeminine -EÁŢĂ, Plural orbeţi, Feminine and Plural -e

  • 1

    1. 1.1 (Fiinţă) care nu vede bine sau nu vede deloc. P. ext. cerşetor ( orb)

Origine

Orb + suf. -eţ.

substantiv masculinFeminine -EÁŢĂ, Plural orbeţi, Feminine and Plural -e

  • 1

    Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtiţa, cu ochii ascunşi sub piele, care se hrăneşte mai ales cu rădăcini; căţelul-pământului (Spalax microphtalmus)..