Definiție pentru ORBITÓR în română:

ORBITÓR

adjectiv

  • 1

    Care supără, care tulbură vederea; care orbeşte.

    1. 1.1figurat Care întunecă mintea, tulbură raţiunea.

  • 2

    1. 2.1figurat Uluitor.

Origine

Orbi + suf. -tor.