Definiție pentru ORDONATÓR în română:

ORDONATÓR

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    Persoană împuternicită prin lege să dispună, să aprobe şi să răspundă de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de folosirea eficientă a sumelor primite de la bugetul de stat sau de la bugetul fondurilor speciale.

Origine

Din fr. ordonnateur.