Definiție pentru ORI în română:

ORI

conjuncţie

  • 1

    (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) Sau.

    1. 1.1

      • ‘Te duci ori ba?’

  • 2

    (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă, După o regentă, uneori în corelaţie cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziţii subordonate opuse)

    • ‘Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi’

Origine

Et. nec.

Utilizare

Var.: or conj., adv.

adverb

familiar
  • 1

    familiar (introduce o propoziţie interogativă) Oare.

Utilizare

Var.: or conj., adv.