Definiție pentru ORIÉNT în română:

ORIÉNT

substantiv neutru

  • 1

    Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcţia în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spaţiul geografic situat la est faţă de un punct de referinţă (îndeosebi Asia şi estul Africii); nume generic pentru ţările sau popoarele din acest spaţiu.

Origine

Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.