Definiție pentru ORTOGONÁL în română:

ORTOGONÁL

adjectiv

  • 1

    (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte.

    1. 1.1 Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare.

  • 2

    1. 2.1 Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecţie să fie perpendiculare.

Origine

Din fr. orthogonal.