Definiție pentru OS în română:

OS

substantiv neutru

  • 1

    Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă şi rezistentă, de culoare albă.

    1. 1.1 Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuinţat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc.

  • 2

    figurat (La pl.) Trup; fiinţă, făptură.

  • 3

    figurat Neam, familie, viţă.

Origine

Lat. ossum.