Definiție pentru OSTRÉŢ în română:

OSTRÉŢ

substantiv neutru

  • 1

    Fiecare dintre şipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard.

    1. 1.1prin specializare Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, aşezat în apă de-a curmezişul unui râu sau al unei bălţi spre a opri trecerea peştilor şi a uşura prinderea lor. prin specializare Îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea şi păstrarea peştilor vii.

Origine

Din bg. ostreţ.