Definiție pentru OTPÚST în română:

OTPÚST

substantiv neutru

învechit
  • 1

    învechit Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârşitul slujbei; p. ext. sfârşitul slujbei religioase.

Origine

Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.