Definițiile principale ale PÁNĂ în Română

: PẤNĂ1PÁNĂ2PÁNĂ3

PẤNĂ1

conjuncţie

  • 1

    ((Introduce propoziţii circumstanţiale de timp))

    • ‘Greu le-a fost până şi-au făcut rost de cărţi’

  • 2

    ((Introduce propoziţii circumstanţiale de timp), Urmat de o negaţie, stabileşte un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de....

    1. 2.1

      • ‘Până când’
      • ‘Până ce’

  • 3

    ((Introduce propoziţii circumstanţiale de timp)) Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât....

    1. 3.1

      • ‘Până când’
      • ‘Până ce’

  • 4

    • ‘A mers până unde nu ajunsese nimeni’

prepoziție

  • 1

    ((Împreună cu adverbe şi cu alte prepoziţii formează adverbe compuse, locuţiuni, prepoziţii))

    • ‘Până mâine-dimineaţă să termini lucrarea’
    1. 1.1

      • ‘Până la’
      • ‘Până în’
      • ‘Din zori şi până-n seară’

  • 2

    ((Împreună cu adverbe şi cu alte prepoziţii formează adverbe compuse, locuţiuni, prepoziţii))

    • ‘Merg pe jos până acasă’
    1. 2.1

      • ‘Până la’
      • ‘Până în’

  • 3

    ((Împreună cu adverbe şi cu alte prepoziţii formează adverbe compuse, locuţiuni, prepoziţii))

    • ‘S-a înduioşat până la lacrimi’

Origine

Lat. paene-ad.

Definițiile principale ale PÁNĂ în Română

: PẤNĂ1PÁNĂ2PÁNĂ3

PÁNĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Fiecare dintre formaţiunile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt aşezate simetric, de-o parte şi de alta, fire (pufoase).

    1. 1.1 Smoc de pene (I 1) sau aripă care serveşte la diverse scopuri practice gospodăreşti.

  • 2

    (La pl.) Pene (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; p. ext. aşternut (moale) de pat (cu pene, fulgi etc.).

  • 3

    Pană (I 1) de gâscă, ascuţită şi depicată la vârf, folosită în trecut ca instrument de scris cu cerneală; p. gener. toc de scris, condei; ceea ce serveşte la scris.

    1. 3.1figurat Scriere, scris. Stil, fel de a scrie al unui scriitor. Arta de a scrie. P. ext. scriitor.

  • 4

    Dispozitiv făcut din cotor de pană (I 1), care serveşte să ţină cârligul undiţei la adâncimea dorită.

  • 5

    Podoabă din pene (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc..

    1. 5.1 Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale) P. restr. floare.

  • 6

    Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), folosită la despicarea lemnelor, la detaşarea unor bucăţi dintr-un material, la fixarea sau la înţepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de maşini, a unor elemente de construcţie etc..

    1. 6.1Tipografie
      Piesă care se intercalează între matriţele de linotip, pentru a le spaţia.

    2. 6.2 Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.

  • 7

    Partea ciocanului, opusă capului, prelungită şi subţiată spre vârf.

    1. 7.1 Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc. Lamă.

  • 8

    Beţişor cu care se strânge frânghia fierăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.

  • 9

    Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical şi asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcţia de mişcare a navei.

  • 10

    Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.

    1. 10.1 Ancie (la un instrument muzical de suflat)

Origine

Lat. pinna.

Utilizare

Var.: (înv. şi reg.) peánă s.f.

Definițiile principale ale PÁNĂ în Română

: PẤNĂ1PÁNĂ2PÁNĂ3

PÁNĂ3

substantiv feminin

  • 1

    Oprire accidentală a funcţionării unei maşini, a unui mecanism, a unui vehicul.

  • 2

    Poziţie în care se află o navă cu vele care are vânt din faţă şi nu poate înainta.

Origine

Din fr. panne.