Definiție pentru PẤNTEC în română:

PẤNTEC

substantiv neutruPlural pântece

  • 1

    familiar Parte a corpului, la om şi la animale, situată între torace şi bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.

  • 2

    familiar Stomac.

  • 3

    familiar Uter.

  • 4

    familiar, figurat Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.

  • 5

    familiar, figurat Partea bombată, ieşită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părţi.

Origine

Lat. pantex, -ticis.

Utilizare

Var.: pấntece s.n.