Definiție pentru PARALÉL în română:

PARALÉL

substantiv neutru

  • 1

    (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi.

  • 2

    Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva.

    1. 2.1 În acelaşi timp, concomitent.

  • 3

    Comparare a două fiinţe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele); paralelism (2).

    1. 3.1 Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje şi în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.

  • 4

    Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeaşi latitudine de pe suprafaţa Pământului şi care rezultă din intersectarea suprafeţei Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.

  • 5

    Matematică
    Cerc situat pe o suprafaţă de rotaţie, obţinut prin intersecţia acestei suprafeţe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotaţie.

  • 6

    (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale şi paralele aşezate (la înălţimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.

  • 7

    Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanţe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat.

Origine

Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele.