PARTICULÁR1
adjectiv
- 1
Care este propriu unei singure fiinţe, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinţe sau de lucruri; specific, caracteristic.
- 2
Care se referă la indivizi izolaţi, care are un caracter izolat; individual.
- 2.1Substantivat, n. Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuşi.
- 3
Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicităţii; privat, intim, confidenţial.
- 3.1 Care este proprietate individuală.
- 3.2 Care nu aparţine statului.
- 4
Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă.
- ‘Intrarea persoanelor particulare este interzisă’
Origine
Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular.
PARTICULÁR2
substantiv
- 1
Persoană care nu deţine o funcţie oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituţie a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta.
Origine
Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular.