Definițiile principale ale PATENTÁ în Română

: PATENTÁ1PATÉNTĂ2

PATENTÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenţie.

  • 2

    învechit A supune pe cineva la plata unei patente (2).

  • 3

    tehnică
    A aplica unei sârme de oţel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenţă mai mare.

Origine

Din fr. patenter, germ. patentieren.

Definițiile principale ale PATENTÁ în Română

: PATENTÁ1PATÉNTĂ2

PATÉNTĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie.

    1. 1.1ironic, figurat Sistem, procedeu (propriu cuiva)

    2. 1.2 Certificat, dovadă.

    3. 1.3 Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acţiune comercială.

  • 2

    învechit Impozit anual plătit de negustori şi de liber-profesionişti; act prin care se confirma plata acestui impozit şi dreptul de exercitare a comerţului sau a profesiei libere.

Origine

Din fr. patente, germ. Patent.

Utilizare

Var.: patént s.n.