Definiție pentru PATRIMÓNIU în română:

PATRIMÓNIU

substantiv neutru

  • 1

    Științe Juridice
    Totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparţin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moştenit prin lege de la părinţi (sau de la rude); avere părintească.

  • 2

    Totalitatea bunurilor care aparţin colectivităţii şi sunt administrate de către organele statului; bun public.

    1. 2.1 Bunuri spirituale care aparţin întregului popor (fiind transmise de la strămoşi) Moştenire culturală. P. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparţin omenirii întregi.

Origine

Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.