Definiție pentru PENDÚL în română:

PENDÚL

substantiv neutru

  • 1

    Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau ale unui instrument.

  • 2

    (În forma pendulă) Ceas de perete a cărui mişcare este reglată de un pendul (1).

Origine

Din fr. pendule, lat. pendulus.

Utilizare

Var.: pendúlă s.f.