Definiție pentru PERFECŢIÚNE în română:

PERFECŢIÚNE

substantiv feminin

  • 1

    Însuşirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârşire.

  • 2

    (Concr) Lucru sau fiinţă perfectă, desăvârşită.

  • 3

    (În teologia şi filosofia tradiţională) Caracterul a ceea ce este neschimbător şi autonom, care nu posedă nimic potenţial.

Origine

Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.

Utilizare

— Var.: perfécţie s.f.