Definiție pentru PIRÓN în română:

PIRÓN

substantiv neutru

  • 1

    Cui din oţel lung şi gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete şi folosit la îmbinarea pieselor unei construcţii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare.

Origine

Din sl. pironŭ.