Definițiile principale ale PLACÁ în Română

: PLACÁ1PLÁCĂ2

PLACÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    A acoperi suprafaţa unui element de construcţie, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseţa aspectul etc..

  • 2

    (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.

  • 3

    livresc A părăsi, a abandona.

Origine

Din fr. plaquer.

Definițiile principale ale PLACÁ în Română

: PLACÁ1PLÁCĂ2

PLÁCĂ2

substantiv feminin

  • 1

    (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu feţele plane şi cu o grosime uniformă şi mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.

  • 2

    Disc de ebonită pe care se imprimă vibraţiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.

  • 3

    învechit Tăbliţă de ardezie pe care învăţau să scrie şcolarii începători.

  • 4

    Tipografie
    Foaie de metal pe care se imprimă literele.

  • 5

    Medicină
    Proteză dentară mobilă.

    • ‘Placă dentară’

Origine

Din fr. plaque.