Definiție pentru PLACÉBO în română:

PLACÉBO

substantiv neutru

farmacologie
  • 1

    farmacologie
    Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului.

    1. 1.1

      • ‘Efectul placebo’

Origine

Din fr., engl. placebo.