Definiție pentru PLẤNGE în română:

PLẤNGE

verb

  • 1

    intranzitiv A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoţie sau de bucurie); a lăcrima.

  • 2

    tranzitiv A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.

    1. 2.1 A regreta o fiinţă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi)

    2. 2.2 A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva. A compătimi.

  • 3

    reflexiv A-şi arăta nemulţumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.

    1. 3.1 A face o reclamaţie, a înainta o plângere. A reclama.

Origine

Lat. plangere.