Definiție pentru PLẤNGERE în română:

PLẤNGERE

substantiv feminin

  • 1

    Acţiunea de a (se) plânge.

    1. 1.1 Plâns, jeluire, tânguire.

    2. 1.2 Sesizare a unui organ de jurisdicţie în vederea exercitării controlului asupra unui act al administraţiei de stat ori a refuzului unui organ de a-şi îndeplini atribuţiile legale.

  • 2

    1. 2.1 Exprimare a unei nemulţumiri adresate unei autorităţi. (concr.) act prin care se face această încunoştinţare. Reclamaţie, jalbă, cerere.

Origine

V. plânge