Definiție pentru PLANÓR în română:

PLANÓR

substantiv neutru

  • 1

    Aeronavă fără grup motor propulsor, a cărei deplasare este determinată de factori meteorologici (curenţi de aer) sau de relief (zbor de pantă).

  • 2

    Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice.

Origine

Din fr. planeur.