Definiție pentru PLANTÓN în română:
PLANTÓN
substantiv neutru
- 1
Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostaşi neînarmaţi.
- 1.1 Ostaş care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus. P. gener. orice persoană care face de pază într-un loc.
Origine
Din fr. planton.