Definiție pentru PLEAN în română:

PLEAN

substantiv neutru

  • 1

    învechit Pradă (de război), captură; rechiziţie.

    1. 1.1 Jaf.

  • 2

    1. 2.1 Grup de prizonieri, ceată de oameni robiţi.

Origine

Din sl. plĕn.