Definiție pentru PLIC în română:

PLIC

substantiv neutru

  • 1

    Obiect confecţionat dintr-o hârtie împăturită în chip special şi lipită pe trei părţi, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conţine.

Origine

Din ngr. plíkos, it. plico.