Definiție pentru POD în română:

POD

substantiv neutru

  • 1

    Construcţie de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susţinând o cale de comunicaţie terestră (şosea sau cale ferată) şi asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial.

    1. 1.1 Pod (I 1) demontabil, format dintr-un şir de bărci sau de plute legate de ancore sau de piloţi.

      • ‘Pod de vase’

    2. 1.2 Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval.

  • 2

    Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod (I 1) şi care serveşte ca loc de lucru, ca element de protecţie etc.; spec. macara cu scheletul în formă de pod (I 1), pe care se deplasează aparatul de ridicare şi de transportare a greutăţilor.

  • 3

    învechit Puntea unei nave.

  • 4

    învechit Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile; caldarâm; p. ext. stradă, uliţă pavată cu scânduri.

    • ‘Podul Mogoşoaiei’

  • 5

    (În practicile religiei creştine ortodoxe) Bucată de pânză îngustă şi lungă care se aşterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar.

  • 6

    Spaţiul dintre acoperiş şi planşeul superior al unei clădiri.

    1. 6.1P. ext. Tavan, plafon.

  • 7

    unestablished Lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, folosită ca metodă terapeutică.

Origine

Din sl. podŭ.