Definition of POLIGÓN in Romanian

POLIGÓN

neuter noun

  • 1

    Geometry
    Suprafaţă plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi.

  • 2

    (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat pentru executarea tragerilor de instrucţie şi de luptă.

    1. 2.1 Teren amenajat şi dotat cu instalaţiile necesare pentru a face antrenament şi a executa probe de tir.

  • 3

    Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor.

Origin

Din fr. polygone.