Definiție pentru POLONÍC în română:

POLONÍC

substantiv neutru

  • 1

    Lingură mare şi adâncă, cu coadă lungă, cu care se serveşte supa sau ciorba.

    1. 1.1 Lingură mare, adâncă şi cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau caşul de zer.

Origine

Din ucr. polonnyk.