Definiție pentru POPÍC în română:

POPÍC

substantiv neutru

  • 1

    (La pl.) Joc sportiv şi distractiv la care se folosesc nouă bucăţi de lemn lunguieţe, pe care jucătorii încearcă să le doboare cu ajutorul unei bile mari de lemn aruncată pe un jgheab; (şi la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului.

    1. 1.1La pl. Popicărie.

  • 2

    Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcţia tunelurilor.

Origine

Pop + suf. -ic.

Utilizare

Var.: (reg.) popícă s.f.