Definiție pentru PRAG în română:

PRAG

substantiv femininFeminine and Plural praguri

  • 1

    Partea de jos, orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, puţin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare şi ieşire.

    1. 1.1 Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice.

    2. 1.2 Partea de sus, orizontală, a tocului uşii.

    3. 1.3figurat Treaptă socială, rang.

  • 2

    Uşă, poartă; p. ext. casă, locuinţă; cămin, familie.

    1. 2.1 Porţiune de teren din faţa uşii de la ieşirea dintr-o casă.

    2. 2.2rar Temelie.

  • 3

    figurat Început al unei situaţii noi, limită care desparte două situaţii, perioade etc. diferite.

    • ‘În pragul verii’

  • 4

    Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin.

    1. 4.1 Ridicătură de teren în formă de prag (1) Treaptă de stâncă greu de trecut.

    2. 4.2 Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă.

  • 5

    Proeminenţă în formă de treaptă pe suprafaţa unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una faţă de alta.

    1. 5.1 Proeminenţă în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafaţa unei piese.

  • 6

    Fizică
    Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece.

    1. 6.1Medicină
      Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariţia unui fenomen fiziologic sau patologic.

  • 7

    Bucăţică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale şi pe care se sprijină coardele.

Origine

Din sl.pragŭ.