Definiție pentru PRÂNZIŞÓR în română:

PRÂNZIŞÓR

substantiv neutru

  • 1

    învechit Prânzul (cel) mic; prânzuleţ, prânzuţ.

  • 2

    Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzişor (1).

Origine

Prânz + suf. -işor.