Definiție pentru PRÂNZIŞÓR în română:

PRÂNZIŞÓR

substantiv neutruPlural prânzişoare

învechit, familiar
  • 1

    învechit, familiar Prânzul (cel) mic; prânzuleţ, prânzuţ.

  • 2

    învechit, familiar Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzişor (1).

Origine

Prânz + suf. -işor.