Definiție pentru PRETÓRIU în română:

PRETÓRIU

substantiv neutru

  • 1

    (La romani) Reşedinţa pretorului, sala în care pretorul îşi exercita funcţiile judecătoreşti.

    1. 1.1 Loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.

  • 2

    învechit Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal.

  • 3

    (În Evul Mediu, în Ţara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiaţi ai domnului.

Origine

Din lat. praetorium, fr. prétoire.