Definiție pentru PRIDVÓR în română:

PRIDVÓR

substantiv neutru

  • 1

    Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperişul sprijinit de stâlpi, aşezată în partea din faţă a unei clădiri sau de jur-împrejurul ei; cerdac.

  • 2

    Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi.

  • 3

    Prima încăpere (de trecere) în unele case ţărăneşti; tindă.

Origine

Din sl. pritvorŭ.