Definiție pentru PROCURATÓR în română:

PROCURATÓR

substantiv masculin

  • 1

    Magistrat roman, ales de obicei dintre liberţi, însărcinat cu strângerea dărilor şi cu conducerea provinciilor imperiale.

  • 2

    Înalt demnitar în republicile Veneţia şi Genova, în Evul Mediu.

  • 3

    Persoană care acţionează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar.

Origine

Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.