Definiție pentru PROŢÁP în română:

PROŢÁP

substantiv neutru

  • 1

    Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă.

  • 2

    Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulţimii.

  • 3

    Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc..

    1. 3.1 Fiecare dintre cele două beţe, despicate în formă de furcă şi înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peştele întreg pentru a se frige.

  • 4

    Pârghie la moara de vânt sau la fântână.

Origine

Din sl. procĕpŭ, bg. procep.