Definiție pentru PROVIDÉNŢĂ în română:

PROVIDÉNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Planul divin prin care este prevăzut şi orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, şi creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească.

    1. 1.1articol Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu.

  • 2

    1. 2.1 Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinităţii.

  • 3

    1. 3.1figurat (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.

Origine

Din lat. providentia, fr. providence.