Definiție pentru PROVOCÁ în română:

PROVOCÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A aţâţa, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec.(Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni.

  • 2

    A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.

    1. 2.1prin specializare A produce intenţionat un eveniment, un proces, un fenomen. prin specializare A stârni.

  • 3

    A chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o întrecere.

Origine

Din fr. provoquer, lat. provocare.