Definiție pentru PUNCT în română:

PUNCT

substantiv neutru

  • 1

    Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc..

    1. 1.1figurat (Cu valoare de interjecţie) Gata! destul!

  • 2

    Semn convenţional în formă de punct (I 1), care indică pe o hartă aşezările omeneşti, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale spre a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei.

  • 3

    Punct (I 1) folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulţiri.

  • 4

    Fel de a coase, de a broda, de a croşeta; model de cusătură, de broderie etc..

  • 5

    Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării.

    1. 5.1 Pată mică, rotundă, detaşată pe un fond de altă culoare.

  • 6

    Figură geometrică plană fără nicio dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc).

    1. 6.1 Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă, în spaţiu.

  • 7

    Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen.

    • ‘Punct de topire’

  • 8

    Parte determinată în cadrul unei acţiuni, al unei discuţii, al unei probleme etc..

  • 9

    Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare.

    1. 9.1 Exact, precis, fix.

  • 10

    Unitate de măsură care indică punctajul obţinut de un sportiv sau de o echipă într-o competiţie; golurile marcate.

    1. 10.1 Unitate de măsură pentru indicarea situaţiei participanţilor la unele jocuri (zaruri, cărţi, biliard etc.)

    2. 10.2 Unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă.

    3. 10.3 Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raţionalizarea anumitor produse industriale. Tichet detaşat dintr-o astfel de cartelă.

Origine

Din lat. punctum (cu unele sensuri după fr. point).