Definiție pentru PUNCTATÓR în română:

PUNCTATÓR

substantiv neutru

  • 1

    Unealtă de oţel cu vârf conic ascuţit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforaţii ulterioare.

Origine

Puncta + suf. -tor.